Cuore, inima de copil - Rezumat

Cuore, inima de copil - Edmondo de Amicis

Aceasta carte face parte din categoria carti de suflet pentru mine. Am plans de nenumarate ori, nu le mai stiu numarul. Este cartea care te face sa plangi, iar cand te linistesti, sa te uiti in jurul tau, la viata aia banala, si sa multumesti pentru ea. Este una dintre cartile clasice care m-au marcat pe viata.

Sunt relatate sub forma scrierii in jurnal intamplari traite de un elev din clasa a lll-a, Enrico. Acesta invata cat putea el de bine. Toti profesorii il admirau pentru faptul ca era un copil constiincios si cuminte.

Din povestirile baiatului, reiesea o lume plina de bunatate, aproape ireala, in care daca un coleg primea un calificativ bun, toata clasa era bucuroasa pentru el. In universul real, nu in cel fantastic, in loc sa ne bucuram unii pentru ceilalti, incepem sa dezvoltam sentimente de ura, ceea ce nu inteleg.

Povestirile care m-au impresionat au fost: O nenorocire, Trenuletul de jucarie, Infirmierul tatei.

In O nenorocire se povesteste despre cum un baiat din clasa intai s-a desprins din mana mamei sale si era sa fie calcat de un autobuz. Un copil din clasa a doua l-a vazut si a alergat sa il salveze. Astfel, s-a ales cu un picior rupt, dar si cu ovatii din partea tuturor celor prezenti.

In povestirea Trenuletul de jucarie se vorbeste despre momentul in care Precossi, un prieten de-al lui Enrico, al carui tata nu stia nimic altceva in afara de bautura, vine in vizita la Enrico. Cand vede cum se comporta tatal lui Enrico cu ei, se simtea prost. In vizita, a vazut un trenulet de jucarie. Era pur si simplu fascinat! Parintii lui Enrico au remarcat cat de incantat era Precossi de o simpla jucarie, dar la care nici nu putea visa, si-au indemnat copilul sa i-l daruiasca prietenului sau. Desi la inceput Precossi nu a inteles de ce primeste acel cadou, mai tarziu nu se mai oprea din multumit. 

Infirmierul tatei face referire la clipa in care un baiat a aflat ca tatal sau intors din strainatate era in spital. Pentru ca mama sa era ocupata cu cresterea fetitei, l-a trimis pe el sa se ingrijeasca de bolnav. Cand a ajuns si a intrebat de barbatul bolnav, un infirmier l-a indrumat la patul unui om care nici macar nu parea a fi tatal sau. Copilului i-au dat lacrimile vazand cum munca si oboseala i-au transformat tatal intr-un batran. Dar i-au curs si mai multe siroaie de lacrimi cand a vazut ca nu isi mai amintea de propriul sau fiu. A stat de veghe zi si noapte, langa patul dansului, pe un scaunel.

Intr-o zi, un doctor a venit si a anuntat baiatul ca tatal lui nu mai avea sa reziste prea mult. Inima copilului era indoita de durere, dar tot nu s-a lasat.

Peste cateva zile, a auzit un glas familiar. Cand s-a intors, nu si-a putut crede ochilor; era tatal sau, care plangea de fericire. Desi tatal lui era bine, baiatul se atasase de bietul om pe care il ingrijise atata timp. A decis alaturi de tatal sau sa ramana si sa aiba grija de dansul, fiindca toti ii mai dadeau putine zile de viata, si nu avea pe nimeni altcineva. Cand batranul a incetat sa mai respire, baiatul a spus o rugaciune pentru sarmanul om si a plecat acasa la familia lui.

Asa cum am promis, in final voi da un citat frumos si imi voi spune parerea despre el. 

,,La sfarsitul jocului, regele si pionul ajung in aceeasi cutie" - Autor necunoscut.

Citatul de mai sus vrea sa ne aminteasca faptul ca in ochii lui Dumnezeu, toti suntem egali. Nu mai conteaza ce functii avem. Nu mai conteaza banii, care pentru unii oameni inseamn viata. Conteaza doar calitatea sufletului tau, omul care ai fost trecand prin viata. 

Niciodata nu e bine sa subestimezi pe cineva sau sa te consideri superior lui. La sfarsit, toti ajungem in aceeasi cutie.

Maria 😀