Carte pentru Ne-toti - recenzie

     Bunaa! Ce mai faceti? 

            

    Eu recent am terminat cartea pentru ne-toti, scrisa de draga mea profesoara de teatru. Este o doamna minunata! Respectabila, eleganta, ambitioasa si stie ce vrea de la viata: sa o traiasca la o intensitate maxima. Are un zambet molipsitor si oricat de neagra ti-ar fi ziua, iti poate readuce soarele pe bolta cerului. 

    De cand eram eleva dansei la cursul de actorie, mi-am dat seama cat de mult o iubesc copiii, si asa cum stim, ca unui copil sa ii fie absolut drag de un adult, e nevoie de cale lunga. Ea mereu reusea sa ne atraga.

    Tin minte cat de mult m-a ajutat cursul acela! Intr-o zi, nu imi invatasem rolul prea bine sau nu stiam ce aveam de facut, mi-a facut o observatie senina, iar eu acasa am repetat de sute de ori, pana mi-a iesit totul perfect. La urmatoarea repetitie, m-a laudat cu toata caldura. De aici ambitita mea a inceput sa prinda contur. 

    Pot sa enumar multe alte lucruri dobandite, cum ar fi dragostea de frumos, setea dupa cultura si despre tot ce te ajuta sa fii cu o treapta mai sus, dar mai presus de toate, dragostea fata de Dumnezeu. In orice ora, la un moment dat, ne spunea ori o intamplare, ori un citat care sa ma faca sa inteleg mai multe despre rugaciuni, icoane, divinitate etc. Hai sa fim seriosi! Cati ,,profesori" din zilele astea isi mai invata copiii si alte lucruri in afara programei? Cati profesori se mai uita in ochii tai, te vad necajit, si te intreaba ce ai patit? Nu foarte multi...

    In primele pagini ale cartii ne spune cum le povesteste copiilor cand mai au timp povesti despre viata, iubire, mahnire. Povesti simple, dar pe care talentul ei divin de povestitor le imbraca intr-o haina tesuta cu fir de aur. Povesti de suflet.

    M-am amuzat putin in sinea mea cand am citit faptul ca dansa asociaza amintirile cu mirosuri, gusturi sau imagini. Credeam ca sunt singura! Se pare ca nu 😄. Primul ei zece a avut gust si aroma de ciocolata. Cat de putini oameni pot intelege aceasta fraza?

    Cum vorbea despre iubire... Cum a descris aceasta virtute, pe care multi ne-o dorim, dar foarte putini o avem cu adevarat. 

    Totusi, cartea aceasta nu contine numai aspecte vesele, de fericire. Sunt si unele care iti misca sufletul... Nu o sa uit vreodata cum povestea ca atunci cand tatal dansei a devenit inger, era foarte furioasa pe Dumnezeu... E normal. Si eu am fost de multe ori suparata, furioasa. Insa, asa cum era mentionat si in carte, dupa o perioada realizam ca toate lucrurile se intampla cu un scop anume. Dumnezeu nu ne vrea raul, nici noua si nici celor iubiti de noi. Face tot ce poate ca noi sa ducem cele mai frumoase vieti. Poate la inceput ni se pare foarte dificil sa acceptam faptul ca toate lucrurile se intampla cu un scop, mai ales daca ne simtim nedreptatiti. Dar constatam ca de fapt totul are sens.

    Cea mai emotionanta povestire a fost ,,Ingerul mortii"... Va dati seama din titlu ca este ceva emotionant. Dansa a plecat sa se intalneasca cu niste prieteni. Totusi, a simtit o prezenta, o adiere de vant care ii spunea sa se intoarca, sa se duca inapoi acasa... Si-a continuat drumul. Au hotarat impreuna sa plece la mare. Pe drum, a avut loc un accident urat, in care ingerul mortii a tinut neaparat sa fure pe cineva. Dumnezeu i-a strigat sa nu o ia pe dumneaei, ca are acasa o papusa si nu stie cui sa o lase. Papusa era fetita ei... Vedeti ce comparatie superba? Asa ca a luat-o pe prietena ei in schimb. Inca o dovada ca Dumnezeu are grija de noi si ne vrea numai binele.

    In clipa in care citeam cum se bucura de orice este din natura, cum ar fi niste frunze valsand prin aer, o floare in toata splendoarea ei, o pasare, o raza de soare, un curcubeu... Absolut orice. M-am simtit minunat. Si eu aleg sa fac exact acelasi lucru, poate mi s-a spus ca nu am ce sa vad frumos la o ploaie cu fulgere si tunete. Dar eu las oamenii sa vorbeasca, daca nu au altceva mai bun de facut. Chiar ma bucur, cu ajutorul meu, au ce discuta, nu se plictisesc. Daca s-ar plictisi, ar fi chiar urat, nu-i asa? 😆😆

    Citatul de astazi va fi chiar din carte: ,,Ma gandesc acum ce usor spun oamenii cuvinte. Doar cuvinte. Golite de continut. Netrecute prin suflet, prin simtire, prin gand". Cata dreptate poate fi in aceasta fraza? Am auzit odata pe cineva spunand ca daca vorbesti fara sa dai cuvintelor o emotie, un sens, o idee, o tinta, orice, e ca si cum te-ai duce la plaja fara sa faci baie in mare sau sa stai la soare. Te duci, o vezi si te intorci acasa. 

    P.S. Va mai saluta cineva! :) A stat cu mine aici, 40 de minute. Asta e iubirea adevarata! 💗💗💗